De ce Richard?

May 27, 2011

Cu ce sunt eu mai bun decat altii? Ce stiu eu, ce altii nu cunosc? De ce ar trebui sa ma ascultati pe mine?

Ei bine, greu de raspuns. Nu vin cu nimic nou, nu vin cu Jimbo, Jumbo, Jambo sau Bimbo. Nu promovez arcuri minune, aparate ce te modeleaza peste noapte, pantofi care alearga singuri sau centuri care-ti taie pofta de mancare.

Eu va promit doar multa munca, multa transpiratie, durere, febra musculara. Nu promit un fizic de Hollywood, ci va garantez un corp bine lucrat, un aspect decent si posibilitatea de a pasi cu capul sus in orice societate.

Grasi, slabi, inalti sau mici, toti suntem la fel. Peste tot in lume ne incadram in aceleeasi tipare. Sportul se face la fel, aceleasi exercitii ( cu derivatele lor), aceleasi grupe musculare, aceleasi sali si aparate. Nimeni nu vine cu nimic nou – Totul tine doar de noi, de determinarea noastra, de dorinta noastra de-a ne schimba, de volumul de munca depusa.

Va promit in schimb ca voi incerca sa va determin sa intrati intr-o sala de fitness, sa va depasiti complexele, sa treceti peste teama de a intra prima oara intr-o sala – intr-un cuvant sa va prezint sportul intr-o lumina favorabila, ca pe o activitate care va va schimba viata in totalitate.

Nu imi place sa vorbesc despre mine, dar am inteles ca asa trebuie daca iti faci un blog : ”Trebuie sa te stie lumea, sa vada ca esti real, sa stie cu cine vorbeste sau pe cine citeste” .

Nu o sa ma erijez intr-un guru al fitnessului. Sunt convins ca sunt multi altii care cunosc domeniul mult mai bine decat mine. Eu tot ce o sa povestesc aici o sa fie inspirat din experienta proprie. Totul e invatat in timp, totul e construit cu greu, cu greseli, cu accidentari, cu durere si transpiratie. Totul e experimentat pe mine pe prieteni si prietene. Ca sa invat a trebuit mai intai sa gresesc.

Am intrat prima oara intr-o sala de culturism si fitness pe la varsta de 17 ani. S-a intamplat de nevoie, aveam vreo 57 de kilograme. A fost extrem de greu, erau alte vremuri – atunci nu existau sali de fitness de fitze, sali curate, aparate profesionale, instructori personali. Atunci erau cateva sali obscure, cu bare si gantere ruginite, aparate facute la strung si multa mizerie.

Ori dispuneai de foarte multa ambitie ori plecai acasa in 10 minute,

iar daca te hotarai sa ramai faceai sport de nevoie. Daca nu incercai cat mai repede sa te ridici la nivelul celor din jur nu te apropiai de aparate.

Usor, usor am inceput sa iau in greutate, a inceput sa mi se dezvolte musculatura si totul sa se transforme din nevoie in placere.
Restul sunt detalii: munca, transpiratie, ambitie.
Am crescut, am urmat Facultatea de Teatru si Film, mi-am facut o familie, am avut job-uri, am ras, am plans, am trait. La un singur lucru nu am renuntat – la sport.