Tanara, 18 ani, aspect fizic placut, simpatica, fara energie, m-am hotarat sa merg la sala de fitness. Acum, nu stiu ce dracu m-a apucat. Eu nu am nevoie de sport, arat relativ bine, sau,oricum, asa imi spun toti baietii pe care ii intalnesc.
Si lasand modestia la o parte, chiar asa si este. Arat bine. Aproape nu am burta deloc, chiar daca mai mananc cate o shaorma din cand in cand. Putina celulita, am inteles ca are toata lumea, ca doar nu sunt ca babele alea de 30 de ani, pline de gauri pe picioare. A, am uitat sa va spun, am 1,70 metri si 52 de kilograme, aproape model, nu? Glumesc.
Imi spune toata lumea ca mai tarziu o sa regret, ca daca nu ma apuc de acum sa ma ocup de mine, mai tarziu o sa-mi para rau. Ca o sa mi se modifice metabolismul, sau cam asa ceva, ca nu o sa mai am aceleasi arderi si ca atare nu o sa-mi mai pot mentine greutatea.
Tampenii. Asa ceva nu se poate, asta este scuza graselor care gasesc in replicile astea motivul aspectului lor. Daca arat bine, asa o sa arat mereu, nu? Ca doar nu ma trezesc peste noapte si sunt grasa?! Sau poate ca da…
Femeie, 35 ani, aspect fizic ingrijorator, simpatica, incearc sa fiu energica, nu mai am cale de intors si trebuie sa merg la sala de fitness. Acum, ma intreb de ce dracu nu am facut-o mai de mult? De ce a trebuit sa astept atat? Doamne, chiar am nevoie de sport, sper sa mai pot face ceva. Arat ingrozitor, nu se mai uita nici un barbat la mine, eu care eram atractia privirilor…
Nici nu-mi vine sa ma uit in oglinda. Am o burta, parca ar fi plina cu gelatina si, din pacate, nu ma pot opri din mancat. Rontai toata ziua cate ceva. Dispun de celulita incat as putea sa dau si altora. Cand le vad pe pustoaicele astea aproape perfecte imi vine sa le omor. A, mda, am uitat sa spun, am 1,70 si 80 de kilograme. Aproape hipopotam. Glumesc…
Cand imi spunea toata lumea sa am grija de mine, sa nu mai pierd noptile prin baruri,sa nu mai rup fast-food-urile in doua,sa merg la sala si sa am grija de corpul meu, le radeam in fata. Credeam ca pana la 35 de ani mai am o vesnicie, dar am clipit si…
Lasa un comentariu